Furia ca emotie

“Eu inteleg ca te enervezi dar serios, ar trebui sa te controlezi, nu te uiti la tine, la ce spui si faci?”
“Gata, l-a cuprins furia, nu mai ai cu cine sa te intelegi, astept sa se calmeze”
“Si m-a prins atunci un val de furie de am zis gata,acum ii dau in cap cu ceva!”
“Cand am auzit ce a zis despre mine, am simtit un fior rece de furie pe spate si am inceput deja sa fac planuri cum sa ma razbun”

Vorbim de furie nu? Ei bine, nu. Vorbim poate de agresivitate, rusine, complex de inferioritate, razbunare, frica si cine mai stie, in functie de contextul care au produs afirmatiile respective.

Furia pura, ca emotie, genereaza reactii de aparare constructive fata de ceva ce ne face rau, reactii care conduc la planuri si ne ofera energia necesara pentru a aplica acele planuri in realitate. Ea nu include intentia de a rani pe cineva, nici macar pe sine. Doar in cazuri extreme, actiunile pot insemna lovirea celuilalt, ca aparare si inlaturare imediata a unui pericol iminent.

Ea se simte ca o stare de energie foarte puternica, in care mintea e limpede si rapida. Astfel sunt intrunite conditiile pentru a identifica mai intai ce ne face rau, iar apoi solutiile pentru a schimba acea situatie.

Furia pura este traita destul de rar intrucat semnaleaza existenta unei situatii aparute de ceva vreme si care ne face rau. Atunci cand apare in urma unui stimul nesemnificativ (“mi-a zis prietenul sa mergem la film, dar m-am enervate groaznic, stia ca nu-mi place! Si atunci a inceput scandalul”), apare de fapt in urma acumularii unor situatii vechi care au crescut exponential starea de rau, nefiind gestionate la timpul lor.

Din cauza exploziei de energie de care e insotita, precum si a motivelor pentru care apare, furia degenereaza extrem de usor, fara a ne da seama, in alte emotii, cum ar fi: dorinta de razbunare, de a-i face rau celuilalt (sa sufere si el!) comportamente auto-distructive (ne ducem sa ne facem crita), vinovatie nejustificata (uite cate a facut pentru mine, si ce ganduri am eu!).

Sunt prea rare cazurile in care invatam de mici ca furia este buna, astfel incat sa o experimentam si in timp sa putem sa ne folosim de ea in mod pozitiv. Simtim parti din furie, cum ar fi agitatia data de explozia de energie care ar trebui sa ne sustina in actiuni pe termen cel putin mediu. Mai simtim si nelinistea de nepotolit care parca ne ordona sa facem ceva, o neliniste de nepotolit doar pentru ca ea are rolul sa ne alarmeze ca ceva chiar ne face rau si ca nu mai e cazul sa pierdem timpul. Interpretam insa gresit semnalele si ne apucam de jignit, de lovit in ceilalti pana cand energia se diminueaza pe moment. Iar la urmatoarea runda cand energia revine, o luam de la capat. Ca asa am invatat. Ciclurile de agitatii se repeta, pentru ca mai niciodata nu eliminam de fapt ce ne face rau, iar atunci corpul nostru incearca sa produca furie in continuare, ca sa ne avertizeze. Si bineinteles ca in timp reactiile devin din ce in ce mai urate si distructive. De aici si expresia ca cel care ti-a dat o palma o data, iti va da un pumn data viitoare. Asta doar pentru ca intre timp n-a invatat nimic si desi ii pare sincer rau ca ti-a dat o palma, asta nu il opreste cu nimic cand valul de energie il ia pe sus iar.

Arata si celorlalti:

One thought on “Furia ca emotie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *